Marenuca

La sfat cu psihologul Mihaela Campion: „Compasiunea față de sine și darurile ei” „Îmi este greu, aproape imposibil să mă tratez cu bunătate” îmi spune Ea, uitându-se rugător la mine.  Îmi trece prin minte să-i răspund: „Nu am o baghetă magică cu care să ating partea din tine ce oferă celorlalți tot ce are mai bun, fără ca asta să nu te includă și pe tine”.           „Ea” este femeia pe care o întâlnești în viața de zi cu zi.  „Ea” este cea cu care ne identificăm cu ușurință și spunem la unison „Te înțeleg, așa sunt și eu”.  „Ea” este cea care oferă și se oferă celor din jur, fără să-și permită de a se trata și pe sine cu blândețe și bunătate.  Însă a venit timpul sa vorbesc cu „Ea” despre compasiunea față de sine .   Compasiunea față de sine este un dar care, în momentul în care ți-l oferi ție, se va propaga și celor dragi.  Când tu devii propriul agent al bunătății, îți este cu   mult mai ușor să-i înțelegi și pe alții.  Prin definiție, compasiunea față de sine es

Scrisoarea Jessicăi, o adolescentă de origine albaneză (15 ani)          Cu câteva zile înainte, abia așteptam să vin aici la Bari! M-am gândit că totul va fi diferit aici și voi fi cea mai fericită persoană, dar nu m-am gândit nicio clipă la lucrurile mai puțin fericite! În ziua în care a trebuit să plec, am început să mă gândesc clar! Mă gândeam la familia mea, la prietenii mei, la casă și la celelalte rude ale mele! Acestea au fost cele mai importante lucruri care mi-au completat viața în Albania! Am început să mă gândesc cum voi putea să trăiesc fără ele!          Era ora 19:08 când am ieșit din casă! A fost un moment cu adevărat foarte greu, pentru că nu era   doar casa, cea pe care o părăseam. Erau și ceilalți: sora mea mică, bunica, unchiul și vărul meu. Acolo rămâneau toate amintirile mele, de la naștere și până în ziua aceea! Acolo am spus pentru prima dată „mami”, acolo am plâns și am râs mult! Oricum, am urcat pe bac, într-o clipă în care am crezut că visez,

Ana Maria Pătrașcu: Intervista con la psicologa Francesca Rutigliano                                    Il tema: TEMPO…PAZIENZA…   SPERANZA Dott.ssa Rutigliano Francesca Psicologa e psicoterapeuta ad indirizzo sistemico familiare relazionale; Esperta in musicoterapia, psiconcologia, benessere comunicazione e orientamento nei contesti scolastici e formativi.     *  Ci interroghiamo oggi su una delle più rilevanti problematiche con cui si confronta la nostra società: come sarà domani. Sinora ci sembrava che fossimo noi i “padroni” di noi stessi e delle nostre cose. La vita andava più o meno in base ai nostri progetti e se per caso capitava che non fosse così, una grande frustrazione occupava per molto tempo la mente e la nostra anima. All’improvviso ci rendiamo conto che nessuno è   più padrone della   propria vita, che non può più pianificare cosa deve fare nel prossimo futuro, anzi siamo costretti a costruire progetti piccoli per periodi limitati di tempo, cosa c

Ana Maria Tomaziu Pătrașcu:  Voci feminine, voci migrante, în volumul  „ Lingua madre duemilasei” (îngrijit  de Daniela Finocchi) I sentimenti attraversano le frontiere senza passaporto, siano essi buoni o cattivi . [1] (Rita Takacs, Identità ) Volumul Lingua Madre Duemilasei este o culegere de povestiri apărută în prima ediţie a concursului „Lingua Madre”. Acest volum este rezultatul unei iniţiative care a urmărit două scopuri principale: pe de o parte, să aducă în prim-plan generaţiile de femei imigrante în Italia care scriu, manifestând un raport strâns între gând şi limbaj, iar pe de altă parte, să comunice altora realităţi din ţările din care provin.     Se qualcuno vuole capire qual è l'Italia 2010, con quali persone si trova a convivere, quali cambiamenti ha apportato l'immigrazione, ha due modi: l'osservazione diretta e l'ascolto delle persone che incontra o la lettura di libri. L'una insieme all'altra gli offre le migliori opportunità