La sfat cu psihologul Mihaela Campion: „Compasiunea față de sine și darurile ei”
„Îmi este greu, aproape imposibil să mă tratez cu bunătate” îmi spune Ea, uitându-se rugător la mine. Îmi
trece prin minte să-i răspund: „Nu am o baghetă
magică cu care să ating partea din tine ce oferă celorlalți tot ce are mai bun,
fără ca asta să nu te includă și pe tine”.
„Ea” este femeia pe care o întâlnești
în viața de zi cu zi. „Ea” este cea cu care ne identificăm cu ușurință și
spunem la unison „Te înțeleg, așa sunt și eu”. „Ea” este cea care oferă și
se oferă celor din jur, fără să-și permită de a se trata și pe sine cu blândețe
și bunătate.
Însă a venit timpul sa vorbesc cu „Ea”
despre compasiunea față de sine.
Compasiunea față
de sine este un dar care, în momentul în care ți-l oferi ție, se va propaga și
celor dragi. Când tu devii propriul agent al bunătății, îți este cu mult mai ușor să-i înțelegi și pe alții.
Prin definiție, compasiunea față de sine este un act de bunătate și de blândețe în
momentele de suferință. Condiția esențială, pentru a simți compasiune, este să
înțelegi și să conștientizezi suferința. Compasiunea este un sentiment
direct corelat cu suferința. O simțim atunci când percepem suferința și
dificultățile prin care trece cineva.
Statisticile în
domeniu arată un procent mult mai ridicat pentru capacitatea umană de a simți
compasiune față de altcineva, comparativ cu cea oferită sinelui.
De ce este greu să ne tratăm cu aceeași
bunătate când suferim?
Studiile de cercetare - făcute de
Kristin Neff (Self-Compassion: The Proven Power of Being Kind to Yourself), psiholog
la Universitatea din Austin, Texas, - ne arată care sunt barierele puse de noi înșine
în calea compasiunii față de sine. Acestea ar fi: asprimea cu care ne
judecăm atunci când greșim, tendința de a ne izola, crezând că suntem singurii
care suferim, activarea propriei critici (The inner critic) care ne motivează
doar pentru o durată scurtă, dificultatea de a accepta că suntem imperfecți.
În ultimii ani,
în urma cercetărilor făcute în domeniul de psihologie, se promovează tot mai
mult conceptul compasiunii față de sine.
Ce a condus la această mișcare radicală?
În principal beneficiile pe care le aduce
compasiunea față de sine. Cum ar fi: o stare de bine amplificată și menținută
în mod consistent de sentimente de împlinire, satisfacție, mulțumire de sine,
fericire, încredere în sine, ușurința de a ierta și de a înțelege perspectiva altora,
disponibilitatea de a fi alături de partener și de oamenii dragi, atunci când aceștia trec prin dificultăți, creșterea motivației,
scăderea fricii față de eșec, a sentimentelor de nemulțumire, reducerea stres-ului,
a anxietății și a stărilor
depresive.
Chintesența compasiunii față de
sine stă în întrebarea „De ce am nevoie în
acest moment de suferință?” Cu alte cuvinte, compasiunea față de sine
nu reprezintă numai un act de bunătate și de dragoste față de sine, ci și descoperirea a
ceea ce am nevoie pentru a fi mulțumită, împlinită și fericită. După aceasta voi ști cum să pot acționa. În felul
acesta practicarea compasiunii față de sine devine un catalizator în
descoperirea sensului vieții.
Desigur acesta
este doar un început. Mai am încă multe întrebări
pentru „Ea”. Aleg acum doar una:
„Spune-mi sincer: atunci când suferi, reușești să te
tratezi cu aceeași bunătate pe care o simți față de o prietenă?
psiholog: Mihaela Campion
Mihaela Campion, LCPC, CCDVC, CDWF,
este psihoterapeut în Chicago, fondatoarea Psychotherapy and Transformational
Movement și CourageousPresence
revivaltherapy.com
Commenti
Posta un commento